România menține schemele universale pentru energie, devenind o excepție la decizia UE de a impune sprijin ţintit din 2026
Sprijinul acordat pentru consumul de energie electrică și gaze în Uniunea Europeană s-a reorientat masiv începând cu anul 2026. Acum, mecanismele de ajutor sunt destinate aproape exclusiv consumatorilor vulnerabili, fiind bazate pe criterii sociale clare. Totuși, conform unei analize recente realizate de Asociația Energia Inteligentă (AEI), România se numără printre puținele state membre care încă mențin scheme universale de protecție, aplicabile tuturor consumatorilor.
Trecerea UE la sprijinul social țintit
Începând cu 2026, politica Uniunii Europene în domeniul sprijinului energetic a intrat într-o etapă nouă și definitivă. Protecția universală, valabilă pe perioada crizelor energetice, a fost înlocuită de măsuri de protecție socială mult mai bine direcționate.
După ce au expirat mecanismele de criză, cum ar fi subvențiile și plafonările generale de preț, majoritatea țărilor europene au revenit la o logică de piață pentru stabilirea prețurilor. Compensarea costurilor se face acum doar prin ajutoare directe, destinate strict consumatorilor considerați vulnerabili. Faptul că doar patru sau cinci state mențin scheme de sprijin pentru toți consumatorii indică o izolare a acestor tipuri de politici la nivelul UE.
Situația României comparativ cu statele membre
Conform datelor AEI, în 2026, doar un număr restrâns de state mai aplică măsuri de sprijin care vizează toți consumatorii. Iată care sunt acestea:
- Pentru gaze naturale: Croația, Polonia, România, Slovacia și Ungaria.
- Pentru energie electrică: Croația, Polonia, Slovacia și Ungaria.
În celelalte state membre ale Uniunii, sprijinul financiar este acordat exclusiv pe criterii de vulnerabilitate. Ajutoarele sociale cele mai consistente pot ajunge până la 1.800 de euro pe an și sunt oferite în țări precum Grecia, Franța, Malta, Danemarca, Cipru și Irlanda.
În ciuda acestui context, România prezintă o discrepanță notabilă între prețurile interne și ajutoarele oferite, așa cum subliniază AEI:
Deşi România are un preţ la populaţie raportat la puterea de cumpărare (date luna iulie 2025) de circa patru ori mai mare decât ţara cu cel mai mic preţ, are ajutoare (gaz şi electricitate) pentru consumatorii vulnerabili în anul 2026 de circa cinci ori mai mici decât ţara cu preţul cel mai mic la energie electrică raportat la puterea de cumpărare.
Motivele pentru care statele renunță la subvențiile generale
Reprezentanții Asociației Energia Inteligentă au subliniat că majoritatea statelor europene au ajuns la un consens: subvenționarea generală nu mai este fezabilă. Pe lângă faptul că este nesustenabilă din punct de vedere fiscal, această politică distorsionează și investițiile necesare în eficiență energetică și în surse de energie curată. De asemenea, schemele universale contravin regulilor bugetare și obiectivelor climatice ale Uniunii Europene.
Noul mecanism european: Social Climate Fund
Ca răspuns la necesitatea sprijinului direcționat, în 2026 devine operațional Fondul Social pentru Climă (Social Climate Fund). Acesta este un instrument european nou, dedicat sprijinirii familiilor vulnerabile care sunt cel mai puternic afectate de tranziția energetică. Banii vor putea fi folosiți pentru a acoperi costurile ridicate ale încălzirii și energiei.
AEI explică faptul că acest mecanism nu reprezintă un nou plafon european de preț, ci un instrument de cofinanțare socială. Scopul său este de a muta punctul de protecție de la subvenționarea facturii pentru toți consumatorii la acordarea de sprijin țintit gospodăriilor expuse riscului de sărăcie energetică.
Contrastul sprijinului financiar: România versus Germania
Este important de menționat că Uniunea Europeană nu mai permite aplicarea unui plafon comun de preț la gaz pentru consumatorii casnici, acest mecanism fiind expirat la 31 decembrie 2024.
În perioada de vârf a crizei energetice (2022-2023), statele din vestul Europei au ales strategii diferite față de România. Germania, de exemplu, a compensat creșterile de preț prin reducerea taxelor și prin alocarea de fonduri bugetare consistente. Sprijinul a fost oferit sub diverse forme, incluzând subvenții directe, limitări de preț și scutiri de taxe.
Diferența de abordare se vede clar în cifrele per capita. Raportat la populație, un cetățean german a beneficiat de aproximativ 1.717 euro în perioada respectivă. În schimb, în România, sprijinul oferit în intervalul 2022-2025, care a fost exclusiv prin plafonarea prețurilor, a ajuns la circa 386 de euro pe cetățean. Reprezentanții Asociației Energia Inteligentă au evidențiat impactul fiscal diferit:
În timp ce Germania şi-a redus veniturile fiscale pentru a proteja consumatorii, România a câştigat din taxele colectate în timpul crizei energetice, banii fiind plătiţi chiar de cei protejaţi.
